Legenda satului Paltin-Vrancea

    Ieu știu din străbunii mei moși  și din bunicii mei că comuna asta Paltin a reieșit dintr-un cioban care a făcut stîna la un paltin.Și-acolo,la paltinu cela iera vinit Lupu,ciobanu Lupu cu soția lui.Ș-o chema Rusanda.Și-acolo ce-a făcut?
  -Măi bărbate,întrebă soția lui,măi bărbate,dar noi aci în pustiu ăsta putem noi trăi cu oile?
  -Mă bunico,nu ai nevoie,că io sînt bărbat viteaz,nu sînt un barbat care mi-e frică de orice dihanie sălbatecă.Io viu cu stîna aici,mi-aranjez stîna,mi-aduc cînii,mi-aduc caii și pă urmă mi-oi aduce și din ciobani ceva.
   Atunci femeia Rusanda:
     -Aicea facem semnu,c-aicea-i terenu cel mai frumos și mai sus ,mai deal.
    A venit cu stîna,a aranjat acolo,au stat ani mulți cu stîna,au făcut fînuri,c-au avut de unde.Pînă la urmă ce-a făcut? Mai vine unu în satu Prahuda al comunei Paltin,care se numește Turchiu,pe-atunci,pe timpurile cînd ierau cu stîna iarăși,la vreo patru,cinci kilometri,stînă de stînă.Nu iera ființă omenească pe-aici,pe meleagurile Vrancei.Și dintr-ăla s-a anunțat-de unde s-a hi anunțat-a mai venit încă un cioban c-o stînă,Benim.S-a așezat și iel mai departe,vo doi kilometri de Dochiu însprePaltin,înspre stîna lui Lupu.După aia a mai venit încă un cioban,care se numea Cîrstei,altă stînă a făcut.Și dintr-aceleași stîne,patru sau cinci sau șase stîni cît s-au înmulțit iei s-a făcut comuna Paltin.
  Di ce i-a dat denumirea comunei Paltin?Pentru că iera stîna care a fost primu  om din Țara Vrancei,a fost vinit în această comună.
   Și au mai vinit popor.Ieu sînt familia mea din Lăbunț,sînt al șapsprezecelea familie venit în comuna Paltin.Străbun de străbunii miei,bunici de bunicii miei au fost atunci,iarăși io băștinaș adevărat din Țara Vrăncii ,comuna Paltin.
   Numele de Paltin vine de la stîna lu Lupu ș-a Rusandei care iera la un copac,paltin.Cînd s-a stabilit comuna Paltin la acest colț de teren cu populație mai multă i s-a dat denumirea Paltin.
   Atuncea ce-a făcut?
 Mă ,hai la Paltin ,acolo-s stîni multe.
  Au venit cari din  toate părțile de unde au fost,de pe la munteni,de pin Moldova,de pin Ardeal,de pe la șes și s-au înmulțit,s-a făcut comuna Paltin.Iarăși din comuna Paltin s-a făcut atîtea sate care sînt astăzi,comuna Paltin cu vo zece sate:ieste primu sat Prahuda,care m-am născut io în iel,ieste satu Vulcani,ieste satu Ghebari, ieste satu Pojan,ieste satu Masa Bîra,ieste satu Popa,ieste satu Țipău și așa mai departe.Și aici în Prahuda în satul mieu natal,al comunei Paltin,di ce-i spune Prahuda?Prahuda îi spune pe atunci,pe timpurile celea cînd iera Zăbala,nu iera așa mare ca acum,iera un pîrîiaș mic.Și-acolo iera o bucată de chiatră care iera mîncată de această apă și iera o creastă de apă în apă și sărea apa peste creasta aceea.Acolo ce spunea?Totdeauna spune alde bunicii:,,acolo,la pragu ud,,Acolo să udă un prag de chiatră,,la pragu ud,, și i-a dat denumirea de Prahuda,care se numește și astăzi.
   Aici oamenii s-au îndeletnicit cu vite multe,oi multe,vaci multe,cai,boi,vaci.Și pe urmă,cînd s-au aranjat iei cu pădurea,cu tăietu pădurii-a avut munți pentru pădure,s-a ținut din muntele Furu și din Lapoș-aducea lemne și ducea la oraș,la Focșani.Mergea,pleca de luni dimineața și venea sîmbătă sara înapoi cu boii.Făcea atîtea drumuri!Pe atunci cînd iera iei,nu iera căruți ca acum sau mașini de astea care sînt speciale.Aveau un fel de drugi,roate de lemn gros,patru sau cinci bucăți,de prindea cuie de lemn  cu sfredelul ăl mare și le punea la o osie acolo și de acolea punea doi drugi pe  roată și capetele drugilor iera tîrîș și-ncă mai lua două roate deasupra ca cînd se tocește pînă la Focșani să puie pe celelalte să vină înapoi.

Povestitor Lăbunț Radu,culegător Mihai Canciovici,în Paltin Vrancea

Negru Vodă

   Tîrziu ,tîrziu,după năvălirea tătarilor prin aceste părți,trăia peste munți în Țara Făgărașului,un român tare voinic,frumos și cuminte,căruia lumea îi zicea Negru Vodă.Voinicul ăsta auzise de suferințele bieților români ,suferințe aduse pe capu-le de tătari;și pentru asta,într-o bună dimineață,a strîns la un loc mai mulți români voinici ca și el și le-a grăit :
   -Fraților,mi-ascultați voi și de rîndu ăsta cuvîntul?
    -L-ascultăm ,de ce nu?
    -Apoi,uite ce e.Peste munți,încoa devale -îți fi auzit și voi-sînt mulți,mulți frați de-ai noștri cari suferă sărmanii,suferă cumplit din pricina spurcăciunilor de tătari.Ce ziceți voi?N-ar fi oare bine să ne pornim cu toții,să trecem munții și să ne scăpăm frații din ghearele tătarilor?
   - Ba ar fi bine.
   -Dacă-i așa,hai să ne pornim cu toții și de-om întîlni în calea noastră dușmani să nu ne lăsăm pînă nu i-om răpune.
   -Și așa s-au pornit voinicii pe cai iuți ca zmeii și cu armele-n mîini au trecut munții dincoace la noi,hotărîți să săvîrșească lucruri mari.
  Și să nu uităm vorba,cum mergeau ei ,uite că chiar la de pe culmea munților zăresc în zare fumuri de case.Pricep voinicii că or să aibă a face cu oameni așezați;dau pinteni cailor și merg tot devale...
   Așa a sosit Negru Vodă cu ai lui în Cîmpulung.Era atunci  acolo zi de sărbătoare  și fiind din pricina asta multă lume strînsă pe uliți,s-a pornit și mai mare cheful și veselia la sosirea fraților de peste munți!
   Pe urmă ca să vezi dumneata?Nu s-a mai îndurat Negru Vodă să părăsească țara  nostră și atît el cît și tovarășii lui s-au așezat în Cîmpulung,hotărîți să trăiască cu ai noștri împreună și să se ajute ca frații.
    Văzînd apoi că neamul nostru nu poate trăi în pace din pricina tătarilor,a chemat voiicul pe românii de mai de frunte și s-au plănuit:
   -Să ne strîngem, măi fraților ,să ne strîngem cu toții la tîrgul de Sfîntu-Ilie,unde obișnuiesc să vie și tătarii după prăzi,cum au venit totdauna și au luat ce au voit,netulburați de nimeni.Să venim însă nu cu mîna goală.ci inarmați care cu ce-om putea,să luăm piuitul fiarelor! M-ați înteles?Apoi să nu vă fure șarpele de inimă să afle tătarii planu ăsta.Iar cînd o fi veselia mai mare,odată să ne repezim,să-i culcăm la pămînt,fraților!
   Zis și făcut.În ziua de Sfîntu Ilie,tocmai pe cînd era veselia mai mare și tătarii,ca frunza și ca iarba,petreceau  ca la ei acasă și puseră la cale să jefuiască pe sară și s-o rupă la fugă,omorînd pe cine li s-o împotrivi,de unde să le trăsnească prin cap ce li se gătise?
   Odată se aude clopotul cel mare al mînăstirii lui Negru Vodă.Ăsta era semnul:
   -Pe ei fraților! a strigat măria-sa.
    Atunci să fi văzut! Ca un potop ce prăpădește,așa s-au repezit românii asupra tătarilor;au scos armele și pe unii i-au snopit în bătăi iar pe alții i-au curățit de pe fața pămîntului.Iar puținii cari au rămas s-au dus,moșule,s-au dus departe,unde a dus mutu iapa și țiganu cîrlanu.!
   Pe urmă iarăș a început Negru Vodă să așeze lucrurile în țară:a făcut măria sa cetăți,mînăstiri,sate și orașe pe la toate poalele munților și pe văile rîurilor.
  Așa cică a făcut mînăstirea Tătărești de pe Teleorman.N-a cheltuit nimic la clădirea ei,că a lucrat cu oameni de potvoadă,și drept plată Vodă le-a dat bilet să nu mai plătească bir timp de trei ani.
   Tot el a dat ostașilor pămînturi drept răsplată că l-au ajutat la izgonirea tătarilor.Pe urmă?Ostașii s-au așezat pe acele pămînturi și acolo s-au făcut cu vremea sate.
   Așa lui Bote i-a dat moșia pe care acum e satul Boteștii(Dîmbovița)lui Dobre moșia pe care e Dobreștii,iar lui Țigănel moșia unde azi sînt Țigăneștii(Muscel).
  Apoi găsind pe trei frați,anume Sgripcea,Negrea și Furea,ciobani păzind oile în susul Cîrcinovului,le-a dat și lor voie să se stabilească pe locurile unde-și țineau turmele.Și uite ,de atunci au luat ființă satele Negreștii,Sgripceștii și Fureștii,de lînga noi.
   Printre ostașii cari l-au ajutat în luptă-uitasem să spun-mai avea pe unul vrednic,de fel din Priboiu.L-a adus și pe el prin părțile astea și i-a dat pămînt atîta peste cît și-o putea alerga calul într-o zi.Și atunci să te ții! A pornit acel ostaș cu calul din Sămăila,a dat ocol pe dealul Bogaților,apoi p-aproape de Undița,pe Zatra,pe Glodu,pe la hotarul Țigăneștilor,pe Rotăreasa....și pe înserate a fost voinicul acolo de unde plecase,în Sămăila.De la el se trag acum Priboienii și d-atunci a început să se mărească satul nostru.

Constantin Rădulescu-Codin-Legende,tradiții și amintiri istorice
(auzită de la Ion Bîrlogeanu,din Priboieni în 1899)

Legenda despre Fîntîna Domnească-Mehedinți

   Cică făcuse,Vodă Matei o cișmea aci în marginea satului.....Și voia,că-i plăcea locul acesta,să înfiripeze aci și o cetate,un oraș frumos.A luat atunci oaste multă și popor și a poposit la fîntîna ce se vede mai la vale,în marginea satului.Și a grăit domnitorul către ai săi:,,Oameni buni,iacă eu grăiesc vouă să fac aci cetate mare.Da mai înainte de a zidi să stăm aci și să așteptăm,că dacă de peste coastă,sau de la scăpătat sau de la soare -răsare o veni cineva cîntînd,e semn bun și d-aci nu plecăm pînă nu zidim cetate.Iar de-a veni cineva fluierînd,nu-i rost de stat aci ci să ne grăbim si-n altă parte să zidim,,
  A mai stat el aci vreme puțină de-a păscut caii și numai  văd  de pe coastă un creștin venind cîntînd.Toți se bucurară.Dar nu trecu mult și cum ajunse și trecu drumul începu să fluiere.Domnitorul ,cum auzi,și cu el toată oastea,se întristă foarte.
  -Hai ,fraților să mergem d-aci,zise domnitorul,că nu-i chip de stat aci.
  Și a blestemat locul să nu aibe omul decît un bou și-o vacă în ograda lui.
  Și așa a fost că de la o vreme încoace a mai început să se înfiripeze perechi de boi în satul Fîntîna Domnească,al cărui nume a rămas de la fîntîna lui Matei Basarab,ce se vede aici la vale,la poala coastei.

Izvorașul-auzit de la Savu Croicescu din com Igiroasa-Mehedinți

Legenda Dajnei de Sus-Prahova

  Traian,după ce a bătut de tot pe daci,a chemat pe ostași la dînsul și le-a zis:,,Pămînt am luat,pămînt vă dau;duceți-vă fiecare și vă alegeți în țara asta locul ce vă place,luînd și din bun și din rău.Atît cît va putea fiecare să ocolească într-o zi ,al lui să fie,,
     Atunci s-au pus hotarele satelor și de atunci este întemeiat satul Drajna de Sus.
       În fiecare sat s-a așezat cîte o familie sau două,cari au locuit mai întîi în colibe.Unul din ostașii lui Traian a dat naștere neamului Pînteștilor și un altul a dat naștere neamului Bolîneștilor din acest sat.Pînteștii aveau în stăpînire partea de pămînt coprinsă între apa Teleajănul și apa Drajna,de la Vălenii de Munte pînă la hotarul Țării Bîrsei,în munții Carpați,coprinzînd și  pustiitul sat Stănești,care fusese întemeiat de Stan Sutașul,un om viteaz din neamul Pînteștilor.
     Unul din acest neam  a vîndut moșia la un strămoș al marelui vornic Nicolae Filipescu.
     Bolineștii stăpîneau pămîntul dintre apa Drajna și apa Ogretinul și de la Apa Dulce pînă la Piatra Lungă.
   Cei 1016 locuitori din această comună este împărtțită acum tot în două hotare:Pîntești și Bolînești.

Nicolae Densușianu-Răspunsuri
(de la D.Basilescu ,învățătorul școlii din Drajna de Sus,Prahova)

Legenda comunei Dragoslavele-Argeș

     După tradiția păstrată de la strămoși,întemeietorul comunei ar fi fost Dragoș,una din căpeteniiile oastei cu care voevodul Radu Negru a trecut dincoace de munți.Venind din ținutul Făgărașului,acest voevod,însoțit de ostașii cu cari pornise la luptă contra tătarilor,s-a oprit de s-a odihnit în Pravăț,un deal frumos situat în partea de S.V. a comunei.D-acolo toată oastea privea înapoi spre N.E. adică spre locurile de unde venise.
     După puțin timp de odihnă.oastea ajunge le Cîmpulung.Prin împrejurimi erau dese cete de tătari pe care voevodul Negru Vodă le-a biruit cu ajutorul vitejilor săi ostași,conduși de căpitanii Badea,Stoian și Dragoș .
      După biruință oastea se întoarce cu voevodul său și se oprește prin locurile din jurul orașului Cîmpulung.Viteazului căpitan Dragoș,voevodul îi dăruiește un ținut întins așezat între dealul Pravăț și culmea munților despre miazănoapte iar spre răsărit cît putea să vadă cu ochii,ca răsplată pentru vitejia ce a arătat în lupta cu tătarii.El s-a așezat aici cu o parte din oșteni și astfel s-a întemeiat comuna Dragoslavele.care s-a numit astfel după numele viteazului Dragoș.
    Tot astfel și ceilalți căpitani,Badea și Stoian,sînt întemeietorii satelor Bădeni și Stoienești,așezate spre miază-zi de Dragoslavele.

Constantin Rădulescu-Codin ,Ion Răuțescu-Dragoslavele

Legenda Dornelor-Suceava

   Mai înainte toate satele ce țin de comuna Dorna formau o singură comună cu Dorna Bucovineană.tîrgușor în care se afla și reședința comunei.Tot teritoriul era o singură răzeșie dată de Ștefan Vodă cel Mare în împrejurările următoare,zice tradiția:
   Vodă pornise spre Ardeal,pe valea Moldovei.Dar la Vamă-cel mai vechi sat din cîte sînt în împrejurimi,unde se crede că se vămuiau toate mărfurile venite din Ardeal și Ungaria-se opri cu oștirea,neputînd înainta,deoarece drumul inainte nu era decît o cărare îngustă.Aci la Vamă,Ștefan Vodă puse un stîlp,ce se vede și astăzi.Pe atunci în Cîmpulung nu erau decît cîteva case și de acolo spre Dorna cale de o zi nu mai întîlneai locuință omenească ci numai codri posomorîți,păduri fecioare.Unde e acum Tîrgul Dorna, în Bistrița se află o singură gospodărie,casă bună,grajd și proprietăți ale unuia Gheorghiță,hoț vestit și vînător neaoș.Acesta croi și lărgi cărarea ce lega locuința lui cu tîrgușoarele de prin prejur.El prăda la depărtări mari și astfel niciodată nu fu prins.Drumul trecînd pe dinaintea casei lui,orice călător ,boier sau țăran,de la vlădică pînă la opincă trăgea la dînsul,unde era bine primit și în deplină siguranță că nu i se va întîmpla nimic.Celor mai distinși dintre mosafirii săi le dădea călăuze devotate care să-i călăuzească și să-i apere de primejdii.Astfel reuși el să se facă cunoscut.Neavînd copii cu prima soție,Gheorghiță,cu învoirea ei își mai luă o femeie cu care avuse trei băieți: pe Gheorghe,Ioniță și Grigore.Pentru acestă faptă cum și pentru prădăciune  întîmplătoare pe drum ,dar nedovedită,Gheorghiță fu ridicat și dus spre a fi judecat la divan și mitropolit, la Suceava .Încărcat  de fel de fel de  blănuri,intră ăn Suceava unde cei cărora le acordase ospitalitate reușesc nu numai să-l îndreptățescă către Vodă,ci îl prezentară ca pe un mare binefăcător.Vodă drept recompensă, îi dărui tot locul și pădurile cunoscute numai lui și astfel se înființă răzeșia Dornei.
  Cei trei fii ai lui Gheorghiță întemeiară;Gheorghe,satul Gheorghițeni de peste Bistrița;Ioniță,poreclit Tărîță și Ciocîrlan,înființă satul Gura Negrei; iar Grigore rămase cu tătîne-su...fiind foarte cutezător.Acesta de mic era rușinos,nu îndrăznea să se ducă pe la pomene, dar pîndea pe cei de seama lui și le fura colacii,numiți cozani.Oamenii atunci îl porecliră Grigore Cozan. Cozan fuge pe cea dintîi plută pe Bistrița,cu familia sa,și scoboară la Cruce,sat descălecat de el.Iar urmasii săi,după un timp oarecare vin și pun începutul satului Cozănești.

George Ioan Lahovari,Constantin I. Brătianu,Grigore G.Tocilescu-Marele dicționar geografic al României

De unde își trage numele satul Domnești?-Argeș

   De multe ori trecea măria-sa Negru-vodă de la Cîmpulung la Curtea-de -Argeș și de la Curtea-de -Argeș la Cîmpulung.Ca să aibă deci unde poposi în calea sa și-a făcut Negru-Vodă  un conac domnesc pe malul stîng al rîului Doamnei.Ba cu timpul a zidit aci și o biserică.I se văd ruinele și azi în locul ce se cheamă Siliște....
  De atunci satului unde-și făcuse Vodă  conac i s-a zis satul Domnești.

Constantin Rădulescu- Codin-Legende ,tradiții și amintiri istorice
(auzită de la dl.învățător Hănescu)