Vodă pornise spre Ardeal,pe valea Moldovei.Dar la Vamă-cel mai vechi sat din cîte sînt în împrejurimi,unde se crede că se vămuiau toate mărfurile venite din Ardeal și Ungaria-se opri cu oștirea,neputînd înainta,deoarece drumul inainte nu era decît o cărare îngustă.Aci la Vamă,Ștefan Vodă puse un stîlp,ce se vede și astăzi.Pe atunci în Cîmpulung nu erau decît cîteva case și de acolo spre Dorna cale de o zi nu mai întîlneai locuință omenească ci numai codri posomorîți,păduri fecioare.Unde e acum Tîrgul Dorna, în Bistrița se află o singură gospodărie,casă bună,grajd și proprietăți ale unuia Gheorghiță,hoț vestit și vînător neaoș.Acesta croi și lărgi cărarea ce lega locuința lui cu tîrgușoarele de prin prejur.El prăda la depărtări mari și astfel niciodată nu fu prins.Drumul trecînd pe dinaintea casei lui,orice călător ,boier sau țăran,de la vlădică pînă la opincă trăgea la dînsul,unde era bine primit și în deplină siguranță că nu i se va întîmpla nimic.Celor mai distinși dintre mosafirii săi le dădea călăuze devotate care să-i călăuzească și să-i apere de primejdii.Astfel reuși el să se facă cunoscut.Neavînd copii cu prima soție,Gheorghiță,cu învoirea ei își mai luă o femeie cu care avuse trei băieți: pe Gheorghe,Ioniță și Grigore.Pentru acestă faptă cum și pentru prădăciune întîmplătoare pe drum ,dar nedovedită,Gheorghiță fu ridicat și dus spre a fi judecat la divan și mitropolit, la Suceava .Încărcat de fel de fel de blănuri,intră ăn Suceava unde cei cărora le acordase ospitalitate reușesc nu numai să-l îndreptățescă către Vodă,ci îl prezentară ca pe un mare binefăcător.Vodă drept recompensă, îi dărui tot locul și pădurile cunoscute numai lui și astfel se înființă răzeșia Dornei.
Cei trei fii ai lui Gheorghiță întemeiară;Gheorghe,satul Gheorghițeni de peste Bistrița;Ioniță,poreclit Tărîță și Ciocîrlan,înființă satul Gura Negrei; iar Grigore rămase cu tătîne-su...fiind foarte cutezător.Acesta de mic era rușinos,nu îndrăznea să se ducă pe la pomene, dar pîndea pe cei de seama lui și le fura colacii,numiți cozani.Oamenii atunci îl porecliră Grigore Cozan. Cozan fuge pe cea dintîi plută pe Bistrița,cu familia sa,și scoboară la Cruce,sat descălecat de el.Iar urmasii săi,după un timp oarecare vin și pun începutul satului Cozănești.
George Ioan Lahovari,Constantin I. Brătianu,Grigore G.Tocilescu-Marele dicționar geografic al României
