Dar Vodă nuăși prăpădi nădejdea ci merse-n calea dușmanului,vestind să pornească bătrînii,femeile și copiii la munte,iar voinicii să se strîngă în preajma lui,că-i Moldova la grea cumpănă!
Și umblînd Vodă prin cei codri,cum erau pe-atunci,ajunse cam la răsărit de Tîrgul lui Nicoară(despre cari se zice că ar fi Nicoreștii de astăzi cei cu podgorii),unde i se spune că o ceată de dușmani îi ațin calea pe culmea dealului.Vestea aceasta i-o aduse feciorul unui pădurar,anume Bran,poreclit Voinicul,pe vremurile și meleagurile acelea.Și a grăit către Vodă:
-Măria -ta,te știu că ești viteaz,dar drumurile și gîndurile te-au mai slăbit,ne pare,și bine-ar fi să te duci la bordeiul tatei ca să te hodihnești ,să-ți întărești firea,iar eu și cu voinicii de prin prejurul locului acestuia să-ți fim de pază.
Și Domnul s-a-nduplecat,a mers la bordeiul pădurarului de s-a hodinit iar mai înspre seară a ascultat pe Bran-Voinicul și ceata celor flăcăi cum înșelînd pe turci ,cari erau mai mulți decît moldovenii,i-au atras la un aluniș prin șiretlic si-aclo i-a stîlcit de n-a mai rămas niciunul cu sleamă de suflare.
Însuși Vodă a mers de a văzut cele întîmplate iar la întoarcere a scris cu mîna lui pe-o stîncă de piatră,care stă și astăzi pe jumătate îngropată,toată istoria întîmplată.Scrisoarea aceea era în slove vechi și o ceteau cărturarii pînă mai ieri.
Pe Bran-Voinicul l-a pus Vodă în fruntea altor cete de voinici strînși la glasul domnului și cu dînșii a izbutit să înfrîngă o parte din turci.
După ce pacea a venit în țară din nou,a pus Domnul să se ridice o biserică peste piatra grăitoare din vremurile acelea,iar lui Bran-Voinicul i-a dat pentru dînsul și pentru urmașii lui atîta pămînt cît a putut cuprinde cu ochii.Din neamul lui se trage obștea și siliștea satului Braniște,(Galați)din vecinătatea Nicoreștilor.
Tudor Pamfile-Povestiri populare românești
