Numele de Bucura i s-a dat acestei comune,se povestește din bătrîni că l-ar fi luat de la o fată numită Bucura,în împrejurările următoare:trecînd prin acest loc un convoi de robi ce se duceau spre Dunăre și oprind să poposească în locurile acestei comune,căpetenia care conducea convoiul de robi,fiind atras de frumusețea fetei Bucura,voia să rămînă în aceste locuri cu dînsa. Ea l-a rugat să facă o plimbare în pădurea cea mare din împrejurime,și cînd făceau ei această plimbare în pădure,ea i-a smuls hangerul de la brîu și i l-a împlîntat în piept omorîndu-l pe loc.S-a întors îndată la prizonieri cărora tăindu-le legăturile,îi liberă.Printre ei se afla și un tînăr numit Rujean,cu care tînara fată trăise bine din copilărie.Ceata acestor robi s-a stabilit în acest loc și a întemeiat un mic sat.căruia i-a dat numele de Bucura, după numele liberatoarei lor,neputîndu-se întoarce îndărăt din cauza mulților barbari cari i-ar fi întîlnit în cale și i-ar fi robit din nou.Tînărul Rujean s-a căsătorit cu Bucura,spunîndu-i că el dorește să ajungă și stăpînittorul drumului acestuia,pe toată întinderea acoperită cu păduri,jurînd că-și ia asupra sarcina de a omorî pe toți barbarii cari ar trece cu prizonieri prin aceste locuri și va elibera pe prizonieri.
De atunci și pînă astăzi drumul acela poartă numele de Drumul lui Rujean și cu robii liberați de Rujean s-a populat satul Bucura.
Ovid Densușianu-Tradiții și legende populare
Locul acesta împreună cu domeniul dimprejur era al unui boer mare venit dinspre soare- apune.Acesta avea o femeie tînără și frumoasă,numită Juninca,poroclită mai încolo Bucura.După moartea bărbatului ei,rămase singură stăpînă peste domenii.Întîmplîndu-se atunci să iasă poruncă împărătească ca locuitorii acestui loc să părăsească locurile lor,să treacă Dunărea și să se așeze acolo,stăpîna locului acestuia n-a voit să-și părăsească domeniul său ci a dat voie la cei ce vor să rămînă în țară să se stabilească pe moșia ei.Mulți dintre cei ce n-au ascultat de porunca împărătească s-au stabilit pe domeniul acestei femei.Ei ,spre a putea se apăra contra tîlharilor care-i jefuiau,s-au retras în partea locului,mai spre sud de actuala comună,într-un loc mai dosnic,cu pădure și stuf de bălți. Și dînsa cu astfel de oameni adunați a format un sat căruia i-a dat numele de Bucura.
George Ioan Lahovari,Constantin I.Brătianu,Grigore C. Tocilescu-Marele dicționar geografic al României
