Da, într-o noapte de Paști,au năvălit pe-aici tătarii și au intrat chiar în casa domnului și au trecut prin sabie pe toți creștinii,fără milă.
Ce chin a fost atunci, doamne! Și ....cînd s-au cercat oamenii să scape cu viață,unii cercînd chiar să scape pe ferestre,alții alergînd spre ușă.Dar a fost chip? Că tătarii i-au tăiat pe toți,pe rudă,pe sămînță.Apoi au prădat și biserica și casele și curțile oamenilor și încărcați de prăzi,au plecat spre răsărit încotro le-o fi fost culcușul.Iar satul a rămas pustiu și de tineri si de femei,ba pustiu și de voinici și chiar de copii mici.
Da ....în goana tătarilor,tot a scăpat de furia lor doi copilași;un băiat și o fată și ,sărăcuții de ei,ca să nu mai fie tăiați,s-au ascuns în iazul morii și au stat acolo cîteva zile.
Iar după plecarea tătarilor copiii s-au tras în pădurile din dealul Bogăteștilor și acolo și-au făcut un bordeiaș,unde au crescut la un loc.În urmă mărindu-se s-au căsătorit și și-au făcut casă și masă. Ba le-a dăruit dumnezeu și copii,de au trăit tihniți și fericiți pînă la adînci bătrînețe.
Urmașii lor nu s-au mai îndurat să plece din pădure ci, de frica tătarilor și-au făcut casele tot aci și s-au prăsit an de an.
Și uite așa.Cu vremea apoi pădurea s-a tăiat și a rămas dealul orliște cum e azi;iar din perechea care a scăpat în iaz de sabia tătarilor se trag Bogăteștii de azi.
Urmele satului vechi,pe Valea-Bisericii,se văd și azi.Și se văd și urme de case și de biserică cum și oase de oameni și locul cimitirului.
Constantin Rădulescu-Codin,Din trecutul nostru
de la Constantin Runcescu din Stoenești.
