Da ivindu-se o boală de ciumă,mare parte de sat s-au stins de bpală iar ceilalți s-au tras mai spre miază-noapte.
Și tot pe atunci trăia în munți un cioban care se chema Cîndea.Odată coborînd el cu oile din munți,între Brătia și Brătioara,a rămas fermecat de frumusețea locurilor noastre și și-a pus în gînd să nu mai plece de la noi.Și-a ales locul în așa fel ca să fie mai aproape de pădure și mai în partea de miazănoapte a satului .Și și-a făcut omul casă și masă,pomost și tot rostul.Apoi au venit aci și ceilalți oameni cari rămăseseră din Cîndeștii cei vechi și alții din Bughea,din Malu,din Lerești.Iar ca să se mărească satul,au furat cîte-o fată din satele vecine,s-au căsătorit cu ele și s-a prăsit lumea.Și așa iși petreceau cu toții vremea,ocupîndu-se cu păstoritul și cu plugăria.
D-atunci să făcut satul Cîndești.
Cînd turcii jefuiau țările noastre ori cănd se ivea vreo boală molipsitoare,ei se trăgeau mai spre miază-noapte,lîngă munte și trăiau acolo în bordeie,de unde nu ieșeau decît o dată cu cei din Albești și din Cîmpulung,doar pentru nevoile prea mari ale lor cînd se potolea răzmirița.
Constantin Bădulescu-Codin-Din trecutul nostru,Legede,tradiții și amintiri istorice.
