Am auzit pe bunicu meu care a trăit acum o sută și douăzeci de ani în urmă-că noi fiind sub stăpînirea turcilor o sută de ani-și fiind turcii,venind p-aicea un moș,un străbunic de-al lui bunicu,care-i spunea Radu Ion,i-a spus lu străbunicu ăla,avea tîrlă,așa se spunea la tîrlași.
Ce-nseamnă tîrlașii ăștia aici?
Își făcea grajduri , cotețe de porci,de păsări,pă cîmp.
Pă cîmp făcea -nchisoare cu șanț acolo si-acolo oi,vaci,tot,nutreț.Și-n sat aicea avea o căscioară în care stătea iel.Argați avea acolo,tot.
Și venind turcii p-aicea a dat de iel acoloșa,în cîmp,aicea.Și cînd a văzut om gospodar,așa zice:
-Ei bre,la tine cheoibaș? Pă turcește.chiabur.
Moșu a spus,zice;cheoibaș.Și-ntreabă.Iera și parte din turci care știau românește,că stăteau mulți în țară la noi,dac-au stat o sută de ani aicea,sigur că da.Zice pă turcește,chiabur,chiabur,da.
După ce a mai trecut timp încoace,moșu-sigur că un fecior al moșului Ion Cheoibașu,adică Ion Radului,i-a zis-a născut fecior acolo și i-a transmis numele,adică în loc de Radu i-a zis Cheoibașu Ion,i-a pus numele.
Iar la sat,după numele ăla turcescu i-a pus numele Cheoibășești.
Iar la Chichinețu,la Gheorghiu aicea i-a spus Chichinețu. Ăștia erau săraci.Tot așa,niște tîrlaci a fost acolo.Niște case mici; ,,la voi zice,niște chichinețe aicea ,bre,chichinețe,săraci.,,
Și din chichinețe i-a zis Chichinețu,după numele chichineață ,de săraci.Însă lui Chichinețu,i-a mai schimbat numele....Acuma-i zice Ștefan Ghiorghiu,da lui Chiolbășești nu i-a schimbat.
Numele meu ie de origine turcă,vine după numele turcilor.Da io nu sînt turc,sînt român,da numai după cuvîntu ăsta,cheobăiaș,adică din numele de chiaburi,de-acolo îmi provine numele meu,adică al familiei noastre care am moștenit-o din tată ăn fiu.
Povestitor Cheoibașu Nicolae,culegător Mihai Canciovici,în Chieoibășești
Ce-nseamnă tîrlașii ăștia aici?
Își făcea grajduri , cotețe de porci,de păsări,pă cîmp.
Pă cîmp făcea -nchisoare cu șanț acolo si-acolo oi,vaci,tot,nutreț.Și-n sat aicea avea o căscioară în care stătea iel.Argați avea acolo,tot.
Și venind turcii p-aicea a dat de iel acoloșa,în cîmp,aicea.Și cînd a văzut om gospodar,așa zice:
-Ei bre,la tine cheoibaș? Pă turcește.chiabur.
Moșu a spus,zice;cheoibaș.Și-ntreabă.Iera și parte din turci care știau românește,că stăteau mulți în țară la noi,dac-au stat o sută de ani aicea,sigur că da.Zice pă turcește,chiabur,chiabur,da.
După ce a mai trecut timp încoace,moșu-sigur că un fecior al moșului Ion Cheoibașu,adică Ion Radului,i-a zis-a născut fecior acolo și i-a transmis numele,adică în loc de Radu i-a zis Cheoibașu Ion,i-a pus numele.
Iar la sat,după numele ăla turcescu i-a pus numele Cheoibășești.
Iar la Chichinețu,la Gheorghiu aicea i-a spus Chichinețu. Ăștia erau săraci.Tot așa,niște tîrlaci a fost acolo.Niște case mici; ,,la voi zice,niște chichinețe aicea ,bre,chichinețe,săraci.,,
Și din chichinețe i-a zis Chichinețu,după numele chichineață ,de săraci.Însă lui Chichinețu,i-a mai schimbat numele....Acuma-i zice Ștefan Ghiorghiu,da lui Chiolbășești nu i-a schimbat.
Numele meu ie de origine turcă,vine după numele turcilor.Da io nu sînt turc,sînt român,da numai după cuvîntu ăsta,cheobăiaș,adică din numele de chiaburi,de-acolo îmi provine numele meu,adică al familiei noastre care am moștenit-o din tată ăn fiu.
Povestitor Cheoibașu Nicolae,culegător Mihai Canciovici,în Chieoibășești