-De ce i-o fi zicînd măi vere, Țigănești, satului nostru?Nu cumva or fi fost mai înainte țigani prin locurile astea?
-Nu d-aia,ferit-a sfîntul! Ci, uite de ce:ne spuneau și nouă părinții și vecinii,pe cînd eram mici,următoarea întîmplare,aflată și de ei din moși strămoși:
Cică odată,în hotarul moșiei care azi se chiamă Țigănești-acolo unde se răzorește moșia lor cu a Bogaților,chiar în coada văii Glîmbocelului,la răspîntia văii-s-a întîmplat că,nu se știe cum,și nu se știe de la cine,a fost omorît un țigan domnesc.Erau pe vremea aceea și țigani domnești și dă-i boierești.
Cînd a auzit domnul de pe atunci al țerii, cică s-a făcut foc!
-Cît mai degrabă să plece un cinovnic domnesc,să cerceteze în laturea cărui sat a murit?Și satu ăla să plătească.M-ați înțeles?
- Înțeles.
Și a plecat cinovnicul să adăcă la îndeplinire porunca domnească că așa era obiceiul pămîntului. Și a venit în coada văii Glîmbocelului.
Acu locul cu pricina era mult mai în apropiere de satul de dincoace -răsare.Oamenii din acel sat,ca să nu pice sataraua pe ei și să plătească pe țigan,știți ce-au făcut?Au dat bani mulți cinovnicului-că nu era cruce de închinat- și i-au cerut să nu mai măsoare depărtarea ce era pînă la satul dinspre soare-scapătă și nici pe cea care era pînă la satul dinspre soare-răsare.
-Știți măi oameni buni, cum o să putem noi dovedi care sat e mai aproape?a strigat cinovnicul după ce a luat banii.
-Cum?
-Ia să dormim noi aici o noapte și să ascultăm cîntecul cocoșilor.Din care sat s-or auzi cocoșii cîntînd mai aproape să știți că satul acela e mai în apropiere de mort și ăla trebuie să plătească.Vă învoiți?
-Ne învoim,au răspuns cei dinspre soare-apune,cari își făceau altă socoteală.
Pe urmă?S-au culcat cu toții în noaptea următoare la locul unde era țiganul mort.
Cei dinspre soare-răsare însă ,înainte de a veni la locul cu pricina,au dat cîte o raită pe la locul unde-și țineau orătăniile-ședeau prin pomi și pe culmi pe afară ,nu ca acum-și știți ce au făcut?Au ascuns cocoșii prin case și prin pătule.
Noaptea ascultă și cinovnicul,ascultă și locuitorii celor două sate ,ascultă mult și bine: se auzia lămurit numai cîntecul cocoșilor dinspre soare-apune,că ăștia nu erau închiși.Ai celorlalți mai nu se auziau,degeaba a stat lumea deșteaptă pînă la ziua albă.
-Ei,acu auziți oameni buni,încotro se aude cîntecul?
-Auzim.
-Încotro?
-Înspre soare -apune.
-Așa.Păi atunci ăi de pe Cîrcinov ,din dreptul văii Glîmbocelului ,ei să-l plătească.
Și a pus cinovnicul sataraua pe oamenii din satul dinspre soare-apune:să plătească cum or ști pe țiganul domnesc.
Și l-au plătit cu cinci sute de taleri vechi.
Și uite ,vezi?D-atunci i s-a zis Țigănești satului de le răsăritul văii Glîmbocelului,că oamenii d-acolo au plătit pe țigan.Iar satul dinspre soare-răsare,de la locul cu țiganul mort,tot de atunci i s-a zis Bogații,că au fost oameni bogați.Au avut bani mulți cu care au plătit pe cinovnic.
Constantin Rădulescu-Codin-Legende,tradiții și amintiri istorice
(de la Badea Asproiu din Almăjel )
