Pe vremea lui Ștefan cel Mare,nu se știe abună seamă cum,cum nu,pe valea Bîrgăului,de la cetatea Bistrița spre răsărit trăia un bogătoi,care de bănos ce era,i se duse vestea.Lui îi zicea Rusu.Nu se știe că era rus ori îl chema Rusu,căci niciodată nu-i spusese nimănui nimic,că în ce chip ajunsese pe aceste plaiuri.Bogat cum era,își făcuse o țîr de armadie din ciobanii care îi pășteau oile și-i tăiau pădurile.Apoi,ca la vreme de,, răutate ,,să aibă unde să se scutească,își făcu mai întîi o cetate mică,care nefiind destul de largă și de puternică,o întări și o făcu magazin,ținîndu-se în ea toate scumpeturile(scumpiile) ce le avea,iar pentru armadie își făcu o cetate mai mare în marginea văii.Aici își așeză toate bunătățile mai de puțin preț și făcu locuință pentru cătane.
Venind însă Ștefan cel Mare îl bătu și-i luă cetățile dimpreună cu toate bunătățile.Rusu presimțind primejdia,înainte de a da piept cu Ștefan,și-a îngropat toți banii în pămînt.
Se crede că și azi sînt acolo,că și acum mai cearcă oamenii să- i dezgroape.
Locul unde au fost cetățile să mai cunoaște și azi și la o ridicătură ,îi zic ,,Cetățuia Mică,,iar la cealaltă ,,Cetățuia Mare,,Ele sunt înspre miază-zi de la Borgo -Rus.
Satul se crede că șă-a luat numele de la stăpînul său,numindu-se Bîrgăul Rusului.
Teodor A.Bogdan-Ștefan cel Mare,Tradiții,legende,balade,colinde
