Legenda Pojorîtei- Suceava

    Despre legenda Pojorîtei știu atîta,auzită din bătrîni,din moși,din strămoși,cum că aicea ar fi fost odată un iezer,unde se află astăzi comuna Pojorîta.Piatra Muncelu cu Piatra Măgurii pă timpuri iera împreunată.Pe vîrfu Pietrii Străjii acolo stătea pe timpuri străji puse de domnitorii Țării Românești,care păzeau trecerea tătarilor și invazia tătarilor care aveau intenția să invadeze Țara Moldovei.Ș-acolo tătarii străjile îi aruncau în apă.Iei stăteau ascunși în anumite gropi și cînd treceau tătarii pi cărare ca să treacă mai jos,îi împungeau cu niște furci și i-aruncau în apă.
   Aicea au descălecat pe timpuri cîteva familii vinite de pin părțile Ardealului,se vede că iereau vinite.O familie Străjer,o fmilie Raia,o familie Beltiman.Aiestea au fost familii care au descălecat în comuna Pojorîta. Cu timpul,vinind Moldova mare,s-au rupt stînca la mijloc și s-a făcut trecerea Moldovei printre aceste două stînci.
   Am mai auzit iarăși din bătrîni cum că pe fundul Văii Pojorîta ar fi existat pe vremuri cinci case de gospodari români.Cu ocazia invaziei tătarilor prin părțile noastre,aceste gospodării au fost prădate și incendiate.Tătarii s-au retras.Armatele rusești fiind pe vremea aceea în lupte cu tătarii,ar fi vinit prin vîrfurile muntelui Muncelu și ar fi exclamat:,,Vot pojar!,, adică,, Iată foc!,,Și de la acest nume,de la această exclamație rusească să deduce că ar fi luat naștere numele comunei Pojorîta.
Povestitor Oreste Suflețel,culegători Constantin Prichici și Florin Georgescu,în Pojorîta,Suceava