vineri, 26 august 2011

Legenda satului Gohor-Galați

   Iera un om anume Gogu. Și Gogu ăsta iera un om bătrîn. Și iera numai vreo șapte case,cînd s-o locuit într-o pădure acolo,tocmai pin Dealu Gohorului,cum vine pin Rîpa Gohorului.Și s-o locuit acolo cîțiva oamini.Și pe unul îl chema Gohor.Și dipă numele lui așa a rămas satul Gohor.I-o pus numele Gohor.Și Gohor a rămas.S-or născut,s-o-nmulțit lumea din tată-n fiu,din tată-n bătrîn și Gohor o rămas pînă în ziua de astăz.
   Astea lucruri toate le știu de la părinții mei,de la tatăl mieu.Săracii,ne povestea cînd ieram noi copii -io le țiu minte și- acuma-că dînșii prin locuințele lor cînd auzea că vin turcii îș lua sacul cu făină și ceaunu și să ducea în Valea lui Balt,în pădure,că turcii nu intrau în pădure și în iazurile cu stufărie.Și să băga-n pădure ș-apăi turcii numai de la margine,că le iera frică să intre în pădure că-i ataca românii,bătrînii care iera pe vremea aceea.Iera frică și îi atăca.Și stăteau cîte o săptămînă și mai bine pînă cînd aflau că au plecat turcii din sat.Ș-apoi veneau iar în sat,s-așezau la locurile lor,la casăle lor.Ș-așa iera fuga în bătrîni cînd iera iei,iera case puține în sat.

povestitor Chirvasuță Avacum