În acea pozițiune pitorească a decis el a-și așeza scaunul domnesc,în care scop a și zidit o cetate,ale cărei rămășițe se văd pînă în prezent.
Cauza însă pentru care a părăsit în urmă această localitate a fost că apa de izvoare s-ar fi găsit sărată ,neputîndu-se astfel întrebuința ca băutură.
De aceea se zice că ar fi purces mai sus,tot pe valea acestui rîu,pînă la punctul unde azi se află orașul Cîmpulung.Aci,privind cu multă admirare frumoasa pozițiune ce i se arăta în calea sa,s-ar fi suit împreună cu ai săi înt-un plai unde se află mănăstirea Flămînda,ca de aici să poată mai bine observa frumoasa localitate.Rămînînd mai mult decît încîntat de nespusa frumusețe a colinelor și a deosebitelor culmi și plaiuri cari se desfășurau cu mîndrie sub privirea sa uimitoare,s-a decis a-și stabili aci scaunul domnesc.
Tradițiunea povestește că Negru-Vodă înainte de altele,a luat hotărîrea ca împreună cu ai săi să nu prînzească pînă ce pe drumul care trece peste locul ce avea să primescă cinstea scaunului domnesc nu va trece un călător oarecare Negru -Vodă adăugă: ,,dacă acel călător va fi un neguțător,orașul va fi cu noroc și bogat,iar de va fi un cerșetor,orașul va fi sărac,,
Astfel au așteptat pînă ce se apropiase de înserat,fără a trece cineva; foamea și deznădejdea îi apucase pe toți,încît s-au decis a pleca; tocmai în acel din urmă minut de așteptare,iaca văd un țigan cu traista la spinare,care trecea șovăitor pe cale.
Atunci Negru-Vodă dărui cîțiva munți din apropiere în folosul orașului unde zidi apoi o mănăstire care poartă numele de Negru-Vodă,iar plaiului unde au suferit foamea,pînă la apariția țiganului,i s-a dat numele de Flămînda,nume pe care îl poartă și astăzi.
Foaia poporului 1901
