Mai demult,pe unde e Iașul acum,erau niște codri și cîmpuri și nici zare de case,trăia un cioban vestit pe lucurile acelea și-l chema Dediu.
Dediu ciobanul avea 12 stîni;fiecare stînă era cu 2000 de oi.Într-o zi, iaca vine pe acolo și domnul Țării Moldovei,călare,cu oameni de-ai săi.Vede domnul atîtea stîni și întreabă pe un cioban ; ,,ale cui sînt?,,Ciobanul răspunde că,, sînt ale lui Dediu,,.Văzînd domnul atîtea dealuri frumoase,s-a gîndit că ar putea fi un minunat loc pentru vreun tîrg domnesc.Și poruncește ciobanului ca să cheme pe Dediu pînă la dînsul.Se duce ciobanul și-i spune porunca.Dar Dediu face:
Du-te și spune domnului să vie el la mine, dacă are treabă!
Ciobanul a adus acest răspuns,Domnul îl mai trimete o dată: ,,să vie numaidecît,,.Dediu răspunde tot așa,că ,,dacă are treabă ,să vie el la coliba lui,,.
Așa și a treia oară.Ce să facă domnul?Vine călare pînă la Dediu.Îi zice de departe:
-De ce n-asculți porunca domnului tău,căci el stăpînește Țara Moldovei și trebuie să i te supui?!
-Apoi de ce nu mi-au spus așa și cei pe care i-ai trimes către mine,răspunse Dediu din colibă.
-Ieși pînă afară să vorbim ceva!-strigă domnul.
-Nu ies! strigă și Dediu.
-Ieși!
-Nu ies!
-Să vezi tu că ai să ieși.strigă domnul supărat și gata să scoată sabia....
-Ba de-acuma am să ies!....strigă Dediu,care era o dată voinic,nu de două ori;și așa toți ciobanii lui.
-Apoi Ieși să se numească tîrgul pe care vreau să-l întemeiez aici,strigă domnitorul.
Și Ieși a rămas numele pînă azi.
Acuma domnul s-a dus acasă și l-a chemat pe Dediu.Vine el.Domnul îl întreabă:
-Bine Dediule,cum se face că toți ai tăi sînt așa de zdraveni și voinici și tari la virtute?
Îndată ai să vezi ,măria ta,zise Dediu.
La masa domnitorului i-au adus 12 feluri de mîncare.Dediu mînca numai mămăligă caldă cu brînză grasă și bună.
-Mănîncă împreună cu mine,zise domnul.
-Nu ,măria-ta,strigă Dediu.
-De ce?
- Ca să fiu voinic.
-Ce fel?
-Iacă,zise Dediu,eu oi lua 12 linguri din aste 12 feluri de mîncare de-a măriei-tale și le-oi pune într-o sticlă;pe urmă oi lua și o bucată de mămăligă fierbinte,de-a mea și oi pune într-însa o leacă de brînză....Trei zile să lăsăm și mîncarea mărie-tale și mîncarea mea,ici,după sobă.Și om vedea.
Dediu ciobanul avea 12 stîni;fiecare stînă era cu 2000 de oi.Într-o zi, iaca vine pe acolo și domnul Țării Moldovei,călare,cu oameni de-ai săi.Vede domnul atîtea stîni și întreabă pe un cioban ; ,,ale cui sînt?,,Ciobanul răspunde că,, sînt ale lui Dediu,,.Văzînd domnul atîtea dealuri frumoase,s-a gîndit că ar putea fi un minunat loc pentru vreun tîrg domnesc.Și poruncește ciobanului ca să cheme pe Dediu pînă la dînsul.Se duce ciobanul și-i spune porunca.Dar Dediu face:
Du-te și spune domnului să vie el la mine, dacă are treabă!
Ciobanul a adus acest răspuns,Domnul îl mai trimete o dată: ,,să vie numaidecît,,.Dediu răspunde tot așa,că ,,dacă are treabă ,să vie el la coliba lui,,.
Așa și a treia oară.Ce să facă domnul?Vine călare pînă la Dediu.Îi zice de departe:
-De ce n-asculți porunca domnului tău,căci el stăpînește Țara Moldovei și trebuie să i te supui?!
-Apoi de ce nu mi-au spus așa și cei pe care i-ai trimes către mine,răspunse Dediu din colibă.
-Ieși pînă afară să vorbim ceva!-strigă domnul.
-Nu ies! strigă și Dediu.
-Ieși!
-Nu ies!
-Să vezi tu că ai să ieși.strigă domnul supărat și gata să scoată sabia....
-Ba de-acuma am să ies!....strigă Dediu,care era o dată voinic,nu de două ori;și așa toți ciobanii lui.
-Apoi Ieși să se numească tîrgul pe care vreau să-l întemeiez aici,strigă domnitorul.
Și Ieși a rămas numele pînă azi.
Acuma domnul s-a dus acasă și l-a chemat pe Dediu.Vine el.Domnul îl întreabă:
-Bine Dediule,cum se face că toți ai tăi sînt așa de zdraveni și voinici și tari la virtute?
Îndată ai să vezi ,măria ta,zise Dediu.
La masa domnitorului i-au adus 12 feluri de mîncare.Dediu mînca numai mămăligă caldă cu brînză grasă și bună.
-Mănîncă împreună cu mine,zise domnul.
-Nu ,măria-ta,strigă Dediu.
-De ce?
- Ca să fiu voinic.
-Ce fel?
-Iacă,zise Dediu,eu oi lua 12 linguri din aste 12 feluri de mîncare de-a măriei-tale și le-oi pune într-o sticlă;pe urmă oi lua și o bucată de mămăligă fierbinte,de-a mea și oi pune într-însa o leacă de brînză....Trei zile să lăsăm și mîncarea mărie-tale și mîncarea mea,ici,după sobă.Și om vedea.
Pune el așa 12 linguri din cele 12 feluri de mîncare, într-o sticlă; astupă sticla și o pune după sobă. Apoi ia puţină brînză de oi si o pune într-un darab de mămăligă fierbinte și face un urs zdravăn și-l zvîrle după sobă...
Cînd, la trei zile, ce să vezi?! în sticla, mîncările miroseau de trebuia să fugi cît colo; iar ursul lui Dediu era acum mai bun, căci înlăuntru brînza se făcuse unt.
- Ei, măria-ta, acum vezi de ce sîntem noi mai voinici? Că pe noi nu ne borfăește în pîntece nici un fel de mîncare de felul acestora...
- Să trăiești, Dediule, strigă domnul. Te văd că ești om cu minte... Haide, te prinzi cu mine cumătru?
- Mă prind și cu noroc să-i dea Dumnezeu, zise Dediu.
La cumătrie, Dediu a adus o poală de galbeni si a dăruit 500 de mioare oachese de amîndoi ochii si 50 de berbeci frumosi, ciuți de amîndouă coarnele. Așa au botezat ei tîrgul Ieșului "...
Dumitru Furtună-Cuvinte scumpe