Legenda satului Văsui-Vrancea

Povestea spune că întemeindu-se satul Păuleștilor după numele lui Pavăl unul din cei șapte feciori ai Vrîncioaiei-printre gospodarii acelui sat se afla și un oarecare Vasile.Cum l-o fi chemat nimenea nu știe,că de atunci s-a depănat prea multă ață pe mosorul vremei,însă era un om tare inimos,dornic de muncă și de închiaburire.Iar pe deasupra mai era și cam zurbagiu de felul lui,că ajunsese de la o vreme să se sfădească mai cu toți oamenii din sat.Azi așa,mîine așa,de la o vreme toți erau nemulțumiți de purtarea lui Vasile și cum erau așa bătrînii,oameni nu șagă,l-au dat afară din sat.
    Ce era să facă Vasile?Vedea și el că are s-o ducă mai greu,fiindcă nu se mai uita nimeni la el,ș-apoi mai avea și o casă de copii.
    Ș-a luat inima în dinți și a apucat pe o cărărușe prin pădure,fără să știe nici el bine încotro o să iasă..A trecut pîrîul Leadova,a dat pe pîrîul Văsuiului de azi-fiindcă atunci nu-i zicea așa-a ajuns aici unde-i acum satul Văsui.Aici peste tot era pădure.S-a mai sucit,s-a ma învîrtit,pînă s-a hotărît să rămînă pe loc.S-a apucat apoi să taie tufele să-și facă loc pentru un bordei și de o ogradă pentru vitișoare.Pădurea era greu de tăiat,că era prea mare și ca să mai scape de ea i-a dat foc și în cîteva zile locul a rămas limpede.Pe urmă și-a adus tot calabalîcul în noua locuință.Aici avea omul destul loc și trăia singur,nesupărat de nimenea,iar care cum trecea se minuna de hărnicia și cumințenia lui Vasile.
   Își făcuse omul cosire,o curătură de semănat,avea o prisacă făcută numai dintr-o mînă de muște,prinsă într-o scorbură.Avea oile lui,vacile lui,mă rog,tot ce-i trebuia în gospodărie.
   -Hei,parc-ar fi în săcătura(arsura) lui Vasile spuneau unii care aveau locuri mai bune și mai așezate.
    Alții spuneau săcătura Vasilelui.Apoi din săcătura a ajuns Săcătura Vasilelui.Și pînă în timpurile noastre s-a tot sucit numele lui Vasile și s-a șlefuit,pînă cînd acei de la conducere i-au zis și ei săcătura Văsuiului.Pe lîngă el au mai venit și alții de s-au așezat cu bordeiele,pînă cînd s-a făcut satul cu numele de Văsui,așa cum e acuma cu oameni harnici,bun și ascultători in fața legilor.
    Cu adevărat ,,omul sfințește locul,,

 Simion Hîrnea-Taine de codru,legende și povestiri